Pe vremea bunicilor, în Ajunul Crăciunului, colindătorii vesteau nașterea Domnului, în unele zone din Bihor, fiind însoțiți de turci, tineri purtând bitușe (blănuri de oaie), măști, coarne și clopote. Mersul cu turca este o tradiție atât de veche încât nici bătrânii nu își amintesc când a început. Gazdele îi primeau în casele lor calde cu cozonac, pupi (pâine împletită), nuci și mere. Vremea rea nu îi împiedica pe tineri să colinde sate întregi, satisfacția și bucuria câștigând în fața oboselii, ploii sau nămeților. „Când eram tânăr mergeam la colindat pentru a vesti nașterea Domnului, era o reală plăcere pentru noi. Azi, din păcate, lucrurile s-au schimbat.”, ne-a declarat Adrian Cristea.

În timpul vizitei la bunici, în ziua de Crăciun, am așteptat ore în șir sosirea colindătorilor, dar ploaia i-a ținut în case. Doar câțiva copii le-au trecut pragul, în Ajunul Crăciunului.

Pe noile generații nu menținerea tradițiilor îi poartă pe ulițele satului, ci dorința de a câștiga bani într-o manieră simplă. Costumele populare sunt lăsate în lăzile de zestre ale bunicilor, în locul lor fiind purtate cămăși albe, doar straițele, uneori, fiind luate. În copilărie, în timp ce ne întorceam acasă de la biserică în ziua de Crăciun, eram opriți de turci pentru a le oferi bani, acum de abia se mai zăresc câteva grupuri pe străzi, încercând să găsească porți deschise și oameni primitori. Nici mersul la biserică nu mai este ca altă dată. Singurii care merg sunt oamenii înaintați în vârstă însoțiți de copii, care la finalul slujbei primesc bomboane de la Moș Crăciun.

Grupurile organizate de tinerii interesați de menținerea tradițiilor sunt singurele care poartă costume populare și colindă din plăcere. Pregătirile încep cu o luna sau două înainte, pentru a organiza colindele, grupul și pentru a stabili traseul. Atenți la detalii, aceștia își aleg cu grijă culoarea cârpelor, clopoțeii, cujmele, instrumentele pe care le utilizează și mesajul transmis prin intermediul colindelor. „Din ce în ce mai puțină lume practică acest obicei, chiar și în zona noastră, în fiecare an se reduce radical numărul colindătorilor, iar noi dorim să reușim să aducem bucurie în casele oamenilor.”, ne-a povestit Ciprian Cornea.

Pentru tânăra generație sărbătorile și tradițiile nu mai au aceeași semnificație ca pentru cei vârstnici. Aceasta fiind atrasă de modernism. Încercările bunicilor de a le insufla spiritul sărbătorilor a devenit inutil, tradițiile își dau ultimele suflări. Cultura unei țări se pierde de la an la an, iar ceea este pierdut rare ori mai poate fi găsit.

Diana Mădălina CRISTEA

Jurnalism, anul I