Situată în nord-vestul patriei, la doar „doi paşi” de vecinii ei maghiari, Oradea datează din anul 1113, atestată prin diploma abaţiei din Zobor. Evoluţia sa istorică şi culturală se întinde de atunci, apogeul său fiind întemeierea Episcopiei Sfântului Ladislau, culminând în unificarea celor 4 mari artere componente ale oraşului (Olosig, Subcetate, „Oraşul Nou” şi Velenţa). Până azi, oraşul a avut parte de o dezvoltare considerabilă, pe toate planurile societăţii, economic, cultural şi turistic !

În ciuda etapelor de dezvoltare, Oradea este azi unul dintre oraşele care se bucură de un turism înfloritor. De-a lungul bulevardului pavat al centrului istoric, suntem înconjuraţi pretutindeni de cafenele pentru toate gusturile, unde se prepară cele mai aromate cafele şi cele mai delicioase răcoritoare; ochii ne sar asupra multitudinii de magazine şi boutiq-uri rafinate, gustul pentru lectură ne este hrănit de cele mai mari şi primitoare librării ale oraşului. Bulevardele sunt pline de turişti veniţi de aproape ori de mai departe, admirând măreţia Teatrului Regina Maria, a pasajului „Vulturul Negru” şi a cetăţii medievale.

Aerul princiar al aleilor se armonizează cu micile oaze de verdeaţă presărate la fiecare colţ, liniştea parcurilor şi arhitectura atractivă a marilor clădiri, precum şi punctele de maximă aventură, numeroasele piscine şi Aquaparkul Nymphaea, fac ca Oradea să devină un oraş activ şi de mare interes.

La ora actuală, Oradea se bucură de existența a 13 mari lăcaşe de cult, clădiri istorice precum cetatea şi un număr mare de palate, două mari muzee şi un Aquapark uriaş, inaugurat, nu demult. Pe lângă acestea, există o serie de puncte de interes care pot fi vizitate, printre care turnul primăriei sau dealul Ciuperca, aflat momentan în renovare.

Cetatea Oradea, nu este numai un monument istoric de o deosebită importanţă, dar activează şi în prezent, ca obiectiv turistic şi mai ales găzduiește festivaluri şi expoziţii anuale, având chiar propria sărbătoare: „Zilele cetăţii”. Construcţia, odinioară o mare fortăreață, între anii 1570 şi 1618, astăzi este loc de odihnă veșnică Regilor Ladislau I, Andrei al II-lea, Ştefan al II-lea, Ladislau al IV-lea, Reginelor Beatrix şi Maria cu soţul său, Sigismund de Luxemburg.

În contrast cu legendele legate de cetate, aceea a întemeierii şi a trădării, în incintă se organizează manifestări, pe tot parcursul anului, unde sunt nelipsitele lupte medievale, activităţile pentru copii pe teme specifice şi concerte în aer liber.

În trecut, cetatea a suportat o lungă şi grea dominaţie otomană, motiv pentru care s-au construit tunele şi şanţuri de apărare, pe 3 nivele, cu adâncimea de 7 metri. În interior funcţiona chiar şi o şcoală, un observator astronomic şi o bibliotecă dotată. În zilele noastre, Facultatea de Arte  Vizuale îşi desfăşoară orele de curs, iar parcul dendrologic serveşte drept loc de relaxare şi oază de inspiraţie. În zilele care urmează, cetatea va fi gazda unui eveniment marcant: “Ziua Asteroidului”, vineri, 30 iunie 2017 și prima tabără de astrologie. Scopul activităţii Cetăţii Oradea, este unul promovare activă a conţinutului său istoric, arheologic şi cultural, în context internaţional.

Complexul Ursulinelor, fondat în secolul al XVI-lea de către Sfânta Angela de Merici, avea, la început, scopul de educare a tinerelor domnişoare în spirit civic. De-a lungul timpului s-a dezvoltat, prin donaţiile generoase ale lui Szenczy Istvan. Din anul 1765, complexul a adăpostit, la Oradea, 6 călugăriţe ursuline din Caşcovia, care se rugau la o mică biserică din lemn, fondată cu 32 de ani în urmă. În zilele noastre, clădirea adăposteşte Liceul Teortic ”Ady Endre”.

Tot numele poetului i-a fost dat şi Muzeului Memorial, deschis oficial în 1955 şi instalat în 1869 într-o clădire construită  pentru Cafeneaua Muller, foarte frecventată la acea vreme, de majoritatea jurnaliştilor şi marilor literați, printre care şi poetul Ady Endre. Muzeul memorial care-i poartă numele, este deschis atât pentru tineri cât şi pentru vârstnici, pe tot parcursul săptămânii, punând în lumină, începând din 2003, o colecţie  care prezintă obiecte aparținând poetului (biroul de lucru), date și manuscrise.

Muzeul Ţării Crişurilor, muzeu al artei şi al ştiinţelor, şi-a deschis porţile în 17 ianuarie 1971, în clădirea Palatului Episcopal în stil Baroc. Clădirea ilustrează cel mai bine influenţele istorice ale Renaşterii italiene, prin arhitectura deosebită, construcţia în forma literei U, unduirea formelor, design-ul şi ancadramentele ferestrelor. Barocul îşi are originea în Italia, sub tutela Bisericii Romano-Catolice, manifestându-se între 1670-1780. În general, barocul se recunoaşte mai ales prin arcele din fier forjat ale porţilor monumentale ca omagiu marilor eroi, desemnând munca migăloasă, cu un exces de detalii, bine puse la punct şi superfluă. În aceste condiţii, muzeul orădean este o reverberaţie târzie a barocului Italian, cuprinzând o serie de colecţii impresionante: secţia de istorie care prezintă documente, fotografii, hărţi, cărţi şi arme; secţia de pictură ale unor mari pictori precum Tonitza, Pallady sau Ştefan Dimitrescu; secţia de sculptură cu lucrări ale lui Militza Pătraşcu sau Claudia Millian, secţia de etnografie şi cea de ştiinţe ale naturii. Recent, ““Muzeul Ţării Crişurilor s-a mutat în casă nouă. Şi este una extrem de generoasă, care va sta mărturie peste timp despre valorile spirituale pe care oamenii acestui ţinut le-au creat de-a lungul vremii. Este minunat că autoritatea locală a înţeles ce înseamnă importanța investiţiei în cultură.

Se cuvine să nu uităm că urbea de pe Crișul Repede, cu oameni toleranți, posedă o altă particularitate europeană, privind conviețuirea în concordie a creștinilor aparținând a cinci culte relgioase cu tot atâtea episcopii (ortodoxă, greco -catolică, romano-catolică, reformată, baptistă).

Nu sunt puţini banii investiţi pentru lucrările de restaurare a muzeului, fonduri care se vor mai investi pentru a fi totalmente pus la dispoziţie.

”O lungă perioadă de timp, lucrările au fost sistate. Vreau să felicit conducerea Consiliului Judeţean Bihor. Noua echipă managerială a reluat eforturile, pentru ca de Ziua Mondială a Muzeelor din 2017, să trăim această mare bucurie,”  după cum a declarat Alexandru Pugna, Secretar de stat, la inaugurarea muzeului în casă nouă.

Alături de acesta se află şi Muzeul Militar, unic în Transilvania, deschis în mod oficial în 26 decembrie 1971, depozitar al unor documente de mare importanţă pentru istoricul militar al ţării, precum şi o gamă largă de obiecte militare, printre care arme, medalii, uniforme şi chiar fotografii, aşteaptă să fie explorat de publicul orădean şi nu numai, pe tot parcursul săptămânii, pentru că din păcate la sfârșitul de săptămână este închis!

În general, fiecare dintre acestea are scopul nobil de a transmite posterităţii şi generaţiilor ce urmează, conţinutul patriotic, istoric şi cultural, care stă la baza mărturisirii noastre ca popor.

Palatul “Vulturul Negru”, renovat de curând, reprezintă unul dintre cele mai mari şi mai preţioase monumente ale stilului secession şi unul dintre principalele puncte de interes ale turiştilor. În trecut, acesta adăpostea primăria “Oraşului Nou” şi hanul “Arborele Verde”, iar azi este casa mai multor cafenele, săli de sport, sedii şi redacţii, printre care şi sediul Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, filiala Bihor. Palatul se defineşte prin forma literei Y, fiecare dintre cele 3 intrări fiind marcate de semnul unui vultur, ca emblemă reprezentativă a întregii construcţii. Clădirea se remarcă prin elementele de stil, unice, florale şi zoomorfe, ca un ecou al barocului, toate acestea ieşind la suprafaţă printr-o imagine modernă şi atractivă: unul dintre peisajele preferate ale fotografilor-amatori şi profesionişti-. Profitând de amplasarea strategică, în Piaţa Unirii, renovată chiar anul trecut, palatul se bucură de un success uriaş în rândul tinerilor şi chiar în rândul artiştilor cu experienţă, care se întrunesc, adesea, în multele cafenele din pasaj. Iată că, acesta devine şi un centru artistic, nu numai istoric-cultural.

Grădina Zoologică, serveşte ca loc de plimbare, recreere şi cultivare, mai ales pentru micuţii cei curioşi, sau chiar adulţii pasionaţi. Renovată în cursul anilor trecuţi, Zoo Oradea este casa unor exemplare minunate de mamifere, păsări, reptile şi peşti, punând la dispoziţia dumneavostră posibilitatea de a adopta un micuţ (sau mai mare) prieten, dar care va rămâne în grija personalului profesionist.

Tot pentru publicul pasionat, oraşul pune la dispoziţie şi un stadion municipal, care între 1948-1949, a fost martorul câştigării titlului de Campioană a României, de către ehipa “Bihorul”. Stadionul a fost “botezat” Iuliu Bodola şi aduce accente ale marilor stadioane britanice, spectatorii înghesuindu-se, iar fanii răcnind entuziasmaţi, regăsindu-se aici, într-un mediu familiar şi distractiv.

Şirul Canonicilor este o construcţie sobră, realizată pe parcursul a 100 de ani, la iniţiativa lui Forgacs Pal, servind în trecut, ca locuinţă pentru clerici. Arhitectura barocă se întinde pe un coridor lung, de 250 de metri, cuprinzând 10 clădiri diferite, printre care sediul asociaţiei “Viaţă cu autism” Oradea. Şirul Canonicilor face parte din “Complexul Baroc din Oradea”, alături de măreaţa Bazilică Romano-Catolică şi Palatul Episcopal.

Teatrul de stat  găzduieşte două clădiri principale-teatrul “Regina Maria” şi teatrul “Szigligeti”. Sălile organizate pe 3 niveluri dispun de nu mai puţin de 1000 de locuri, special pentru iubitorii de artă dramatic, întâmpinaţi la intrarea maetuoasă, de către zeiţa Tragediei (Comediei).  “Teatrul orăşenesc din Oradea”, aşa cum se nume pe vremuri, a luat naştere între 1899 şi 1900, ca urmare a unei vechi tradiţii. Inaugurarea cu primul spectacol a avut loc pe 15 octombrie 1900, urmând ca apoi spectacolele în cele două limbi, română şi maghiară, să înflorească prin întâia stagiune, cu piesa “Fântâna Blânduziei” a lui Vasile Alecsandri. Scena teatrului a fost martoră, din 1900 şi până azi, la actele impecabile şi la evoluţiile unor mari nume în lumea teatrului, la piese din repertoriul lui Mihail Sorbu, I.L. Caragiale, Octavian Goga sau Lucreţia Petrescu.

Trupele de teatru “Iosif Vulcan” şi  “Arcadia”  au strălucit în atenţia publicului cu fiecare piesă jucată, iar unul dintre cele mai cerute şi apreciate piese este “Scripcarul de pe acoperiş”.

Ultimul, dar cu siguranţă, nu cel din urmă, punct de maxim interes, este noul Aquapark Nymphaea, unul dintre cele mai mare din această regiune, întins pe o suprafaţă de 7 hectare. Aquapark-ul dispune de 10 tobogane aventuroase, nu mai puţin de 15 bazine, jacuzzi, baie turcească, locuri special amenejate pentru copii, saună, toate acestea într-un miraj vizual, nisip şi decoraţiuni interioare specifice locului, care nu fac decât să atragă interesul publicului. Regulamentul este simplu, planul clădirii uşor de urmat, condiţii excelente, tarife orare accesibile şi un program pe măsură, întrucât deschiderea are loc la ora 10 dimineaţa, iar închiderea la ora 22.

Principalele puncte turistice au fost enumerate, dar pachetul este completat de numeroasele hoteluri alături de spaţiile lor de relaxare şi parcurile, fiecare cu poveştile şi legendele lor. Dintre acestea, cel mai controversat pare a fi parcul Olosig, din cartierul Rogerius, supranumit şi “Parcul liniştii”, întrucât este ridicat pe ruinele fostului cimitir Olosig. Cu toate acestea, nimic nu-i poate opri pe iubitorii de plimbări liniştite pe alei, de seri relaxante sau dimineţi răcoroase.

În loc de concluzie, consider că Oradea se află, mai mult ca sigur, pe lista oraşelor pe care vă doriţi să le vizitaţi în această vară. Orăşelul de la marginea ţării îi întâmpină pe oaspeţi cu surprise, cu arome şi cu locuri tradiţionale, promiţând momente memorabile, în miezul distracţiei şi al unui mozaic de culturi.

Alexandra Torjoc